Acasă Știri Scăești – un loc al legendelor

Scăești – un loc al legendelor

372
0
DISTRIBUIȚI

Situată pe dealurile Comăneasa şi Voichiţa și străbătută la nord de apele Jiului, comuna Scăești nu mai este tabloul satului românesc descris de Rebreanu sau Blaga și pentru că nici locuitorii lui nu mai sunt țăranii de odinioară, cei care își amestecau sudoarea, lacrimile și sângele cu lutul plămădirii veșniciei. Dar, cum se spune despre suflet că e veșnic, nici sufletul satului românesc n-a murit, ci a pornit într-un fel de transhumanţă prin generații, găsindu-și sălaș în inima și mintea celor care își au rădăcinile în el, chiar dacă ei sunt azi printre cei care mai muncesc peste granițe sau în orașele din apropiere. Se întorc la vatră să construiască noi case între colinele care poartă legende vechi de sute de ani. Peste poveștile trecutului se suprapun așteptări legate de noile standarde de viață, pentru care reprezentanții administrației locale spun că au făcut deja demersuri.

Din Craiova spre Breasta și de aici mai departe peste alți 20 de kilometri descoperi colinele între care se întinde comuna Scăești, din județul Dolj. Zona ar fi locuită încă din cele mai vechi timpuri, chiar din neolitic, după cum susțin descoperirile arheologice. Trecutul este povestit însă de oameni prin legende. Se spune că numele locului Scăești ar veni de la un boier, Scăeșteanu, care ar fi primit moșia aici. În componența comunei intră și satul Valea lui Pătru, loc legat de o altă legendă, ce are rolul de a evidenția vitejia oamenilor care s-au luptat cu oastea turcească pentru a păstra libere aceste pământuri. Jertfa oamenilor pentru pământul strămoșesc este evidențiată și în apropiere de piața centrală a comunei Scaești, unde este un monument ridicat în memoria țăranilor care au participat la Răscoala din 1907 și au căzut răpuși de focurile trase de armată. Pământul a rămas o sursă de hrană pentru tot mai puțini oameni ai locului. Cei tineri au plecat spre alte zări, pentru că munca este mai bine plătită, ne spune chiar primarul comunei, Mihaela Mateescu. „Avem o populație de 2.200 de locuitori. Ocupația de bază este agricultura și creșterea animalelor, dar fac asta mai mult cei în vârstă. Tineretul pleacă peste granițe pentru că sunt salarii mai decente, pentru a putea să-și facă un viitor. Copiii rămân acasă în grija bunicilor. Această migrație a influențat scăderea populației școlare. Au fost comasate unitățile școlare“, a spus primarul. În prezent, sunt 246 de copii care merg la școala și la grădinița conduse de managerul Sorin Drăgoi Hantea, care ne spune că elevi de aici, după ce termină gimnaziul, merg spre școli de arte și meserii, pentru ca să se poată integra apoi pe piața muncii din străinătate.

Cu speranța la munca răsplătită cu euro

În Scăești nu sunt locuri de muncă, iar pentru cei care nu au nici pământ și nu au nici animale, sursa de venit este ajutorul social. „Avem și beneficiari de ajutor social care vin și lucrează pentru comunitate. Sunt 93 de dosare, dar numai 60 de persoane sunt apte de muncă. Și în zilele pe care le au de realizat chiar fac lucruri care se văd. Au mers la deszăpezire, apoi au mers la curățenia de primăvară și au contribuit la lucrările de modernizare din interiorul primăriei și la construcțiile din curte“, a explicat edilul comunei. Și cei care au rămas acasă au încercat să plece în străinătate. „Sunt casnică. Am doi copii, unul la școală și altul la grădiniță. Aveam ajutor social, dar nu mai beneficiem pentru că soțul a lucrat o lună în Germania anul trecut, să vadă dacă putem să trăim și noi mai bine“, a spus Mariana Preduleasa. Au fost și femei care au plecat la muncă. „Am fost în Germania la cules de căpșuni, trei săptămâni, anul trecut. E mai bine. Acolo te plătesc la cât muncești. Dau 2 euro la lădiță, faci 20 de lădițe, ai 40 de euro și cazarea asigurată. E altceva, vreau să plec și anul viitor“, a spus Doina Sorescu. Și cei care au lucrat în construcții vor să plece. „La Craiova, în construcții, un patron îmi dă 70 de lei pe zi, din care să plătesc transport, îmi cumpăr țigări și mâncare și mai rămân cu 40 de lei. Nu sunt bani. În străinătate sunt alte condiții“, a spus Grigore Sorescu.

Satul reînnoit de cei care se întorc să ridice case

Chiar dacă cei mai mulți pleacă să muncească pe alte meleaguri, Scăeștiul continuă să existe prin faptul că oamenii care își simt rădăcinile în aceste locuri revin și construiesc locuințe noi. Condițiile de aici sunt însă cele pe care le-au avut și atunci când au plecat. Ulițele sunt încă neasfaltate, iar apa trebuie scoasă din fântâni cu ciutura. Primărița comunei, Mihaela Mateescu, de origini din Bacău, dar care s-a așezat în acest loc în 2001 impresionată de pitorescul zonei, spune că a început deja demersurile pentru a schimba condițiile de trai. „În 2012-2016 am fost viceprimar și m-am ocupat de asfaltarea a două ulițe, pe care dus-o la bun sfârșit. Vom continua modernizarea. Principalele obiective pentru mandatul de primar le reprezintă canalizarea și branșarea la conducta Izvarna. Am un proiect aprobat pe PNDL2, pentru că nu avem apa potabilă în comună. A fost făcută o rețea, dar apa nu mai este bună. Oamenii cumpără apă plată sau scot din fântâni. Un alt obiectiv este asfaltarea ulițelor, dar asta se va face după ce reușim să avem canalizare. Sper ca anul acesta să înceapă lucrările la canalizare. Acum suntem în stadiul de licitație și îmi doresc să nu fie piedici, pentru că oamenii se așteaptă la creșterea standardului de viață și aici“, a spus primarul. Și nu sunt singurele așteptări ale cetățenilor. „Avem un târg comunal pentru care avem de semnat contractul cu SAPARD pentru piața agroalimentară. Avem islazurile comunale care trebuie aduse la un standard, pentru că sunt 20 de familii care cresc oi, capre și trebuie să aibă unde să le pască. Sunt mici fermieri care își câștigă traiul din creșterea animalelor. Se duc cu produsele în Craiova, Filiași, în târgul săptămânal de la Scăești“, a mai spus primarul.

O biserică nouă și alta veche continuă povestea satului Valea lui Pătru

Scăeștiul este însă un loc pitoresc. Ca și obiective, oamenii locului ne recomandă Valea lui Pătru, unde se află o biserică nouă, pictată, dar și o biserică din lemn, monument istoric ce păstrează și legenda pe care ne-o povestește părintele Daniel. Se spune că haiducul Pătru, om aprig și cu dare de mână, ar fi ajutat oamenii să își facă locuințe în jurul bisericii din lemn. Lângă dealurile împădurite avea han și o femeie frumoasă, pe nume Rada. Acolo, în locurile care și azi poartă numele de Valea Radii, se adunau mușteriii spre a se odihni după drum și oameni ai locului pentru a se destinde după muncă. Bătrânii povestesc că, într-o zi, la han, ar fi dat năvală turcii veniți din sudul Dunării. I-au luat în robie pe toți oamenii pe care îi găsiseră. Haiducul i-ar fi urmărit cu ceata lui de viteji pe turci până la Podul Brestei, aproape de Craiova, și acolo ar fi luptat crâncen, eliberând oamenii. În bătălie, spune legenda, ar fi pierit și el, și haiducii săi, iar oamenii întorși liberi acasă au pus numele satului după cel al eliberatorului lor. Zona te atrage și prin liniștea văii din care se aud trilurile păsărilor. Scăești – un loc al legendelor.

Articol preluat de pe www.gds.ro